Latest Entries »

Gandim incontinuu, fie ca vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de ganduri pe zi.

Iar toate aceste ganduri ale noastre produc consecinte, pentru ca fiecare gand este de fapt o energie pe care o lansam in Univers si nu doar in directia dorita, ci in toate directiile.
Energia emisa de gandurile noastre isi cauta apoi, in drumul ei, o alta energie cu care sa vibreze la unison, dupa principiul “ceea ce se aseamana se aduna”.
Fiecare gand, indiferent ca este bun sau rau, declanseaza un proces de rezonanta. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gandurilor noastre va fi atras automat in viata noastra.
Gandurile tale secrete, felul in care ii judeci pe ceilalti, vorbaria interminabila a mintii – totul formeaza un fel de intentie.

Asadar, prin gandurile noastre, noi emitem permanent energie catre exterior, fapt care influenteaza intr-o mare masura ceea ce atragem in viata noastra. De aceea, o scanare atenta a propriilor ganduri, mai ales a celor despre noi insine, ne ajuta sa constentizam ce anume avem de schimbat. Stiti ce este minunat aici? Faptul ca sta in puterea noastra sa ne alegem gandurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar daca v-ati saturat de emisiunea “Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apasati butonul si alegeti “Dragostea lui Dumnezeu ma inconjoara si ma sustine in fiecare clipa a vietii”. Veti simti diferenta.

1. In crearea realitatii noastre, nu doar gandul este “implicat”. Mai este si altceva.

Pana nu demult, oamenii de stiinta au crezut ca doar prin gandurile noastre emitem energie catre exterior si ca  cel mai puternic emitator energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.
Dar trupul nostru dispune de un emitator si mai puternic – INIMA – care genereaza un camp electric mult mai mare decat cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul ca inima omeneasca are un rol mult mai important decat acela de a pompa sange in corpul uman.
Responsabil pentru aceasta descoperire este Institutul de Cardiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul ca acest organ uman este inzestrat cu ceea ce numim”inteligenta inimii” si ca influentele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.
Masuratorile realizate au aratat ca inima generaza un camp electric care se extinde cu mult in afara corpului nostru. Acest camp electric are o anumita forma, aratand ca un inel lat imprejurul trupului, cu o raza de aproximativ 2-3 metri.
Institutul de Cardiologie a mai descoperit ca inima interactioneaza atat cu trupul, cat si cu mediul exterior prin campurile electromagnetice pe care le genereaza. Avem motive sa credem ca acest camp generat de inima are influenta la multi kilometri in afara corpului nostru, pornind de la locatia fizica a inimii.

Cum poate inima sa faca aceasta? In ce fel comunica ea? Cum sunt transmise informatiile?

In primul rand prin EMOTII.
Stiinta ne spune ca atunci cand simtim o emotie, ea este transpusa in energii electrice si magnetice corespunzatoare, care interactioneaza cu celulele corpului nostru si cu atomii lumii inconjuratoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate traditiile spirituale autentice. Ele stiu cum sa orienteze atentia aspirantului catre inima, pe cand noi o orientam catre ratiune, creand astfel o societate foarte mentala, bazata doar pe logica.
Alte studii asupra inimii au aratat ca aceste campuri electromagnetice generate de inima au si o alta cauza la fel de importanta si anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tarie si in jurul carora ne modelam vietile.
Deci nu numai emotiile noastre sunt emise in afara, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfata care transforma toate emotiile si convingerile noastre in energii electromagnetice.
Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar si prin manie, ura, suparare, noi putem produce modificari atat in trupul nostru, cat si la multi kilometri in afara noastra.
Tragand linie, este bine sa retinem urmatorul aspect: desi creierul emite si el campuri electromagnetice, oamenii de stiinta au aratat ca undele electrice produse de inima sunt de o suta de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decat cele generate de creier.

Astfel se explica de ce vindecarea se obtine mai repede printr-o sustinere afectiva decat doar printr-un proces de gandire, pentru ca noi emitem mai multa energie prin intermediul inimii decat prin intermediul creierului.

human-dna-web

2. ADN-ul uman are o influenta directa asupra lumii inconjuratoare

Exista inca o descoperire stiintifica importanta care ne arata cum influentam realitatea in care traim.
Stim, teoretic, ca totul este interconectat si in mod tainic interdependent. Dar sa vedem cum se traduce aceasta lege, la nivelul micro-universului nostru.
Studiile de laborator au aratat ca ADN-ul uman influenteaza direct substanta din care sunt formati atomii, adica niste particule micute de lumina, numite fotoni.
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat niste experimente faimoase la inceputul anilor ’90. El a pus intr-o eprubeta inchisa ADN uman si fotoni, dorind sa afle ce influenta are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obtine “vid” (vidul este un termen care induce in eroare, deoarece el nu este un spatiu gol, ci este plin de informatii si energie). Intr-un astfel de spatiu exista fotoni care pot fi masurati destul de exact cu unele aparate specifice.
In experimentul lui Poponin, acesti fotoni s-au distribuit, asa cum era de asteptat, in mod dezordonat, fara sa respecte o anumita ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman in aceasta eprubeta vidata. Si acum s-a produs un lucru foarte surprinzator. ADN-ul uman avea o influenta directa asupra fotonilor: printr-o forta misterioasa, el ordona fotonii in forme regulate.
Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arata ca substanta din care suntem creati, adica ADN-ul, are o influenta directa asupra particulelor din care este creata lumea inconjuratoare, adica fotonii atomilor. Este prima data cand stiinta occidentala a demonstrat ceea ce traditiile spirituale stravechi au spus cu mult timp in urma: suntem parte integranta din aceasta lume si o influentam in permanenta.
Iar experimentul nu se opreste aici. Cand ADN-ul uman a fost extras din eprubeta, fotonii s-au comportat ca si cum ADN-ul era inca prezent acolo. Si-au pastrat pozitia lor ordonata. Fotonii si ADN-ul uman inca mai pastrau legatura, desi fusesera separati fizic. Parea ca un anume camp subtil inca le tinea conectate.
Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea ca exista un camp cuantic care ne uneste cu tot ceea ce exista in jurul nostru. Prin intermediul acestui camp, suntem mereu in legatura cu toti si cu toate, fie ca suntem constienti sau nu de aceasta.

3. ADN-ul uman este influentat, la randul sau, de sentimente

Senimentele umane care izvorasc din inima, avand in spate convingerile noastre puternice, modifica efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenteaza atomii, dupa cum am vazut.
S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane  in cate o eprubeta. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice campuri emotionale.Pentru aceasta, subiectii experimentului au folosit diferite tehnici emotionale si spirituale.
S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit sa se petreaca. In timp ce participantul emitea un camp emotional puternic, au putut fi masurate reactii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenta  molecula de ADN din eprubeta doar prin intermediul emotiilor lor puternice.
Cand subiectii experimentului emiteau stari de iubire, recunostinta, molecula de ADN se dilata, lanturile ADN-ului se deschideau, se mareau.
Cand subiectii respectivi traiau stari de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micsora si bloca astfel multe din codurile sale, raspunzand emotiilor negative printr-o evidenta contractie.
S-a observat astfel, in mod empiric, cum emotiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum si ordonarea acesteia in celule.
Mai mult chiar, oamenii de stiinta au remarcat ca aceasta blocare a codurilor ADN putea fi anulata deindata ce experimentatorii emiteau din nou stari de recunostinta, iubire si fericire.
Aceste descoperiri, care au aratat ca genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza intemeierii unei noi stiinte, denumita Epigenetica. Creierul este un centru de comanda care interpreteaza evenimentele din exterior si apoi trimite in trup semnale corespunzatoare. Printre aceste semnale se numara atat reactiile  biochimice, cat si undele electromagnetice. Aceste semnale influenteaza in mod direct celulele si produc astfel modificari ale codurilor lor genetice.
Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a masurat diferenta de timp dintre emiterea unei emotii si reactia ADN-ului. S-a observat ca reactia ADN-ului avea loc intotdeauna simultan.
Tot ceea ce gandim si simtim, ADN-ul nostru percepe in mai putin de o nanosecunda (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent daca mostra de ADN se afla langa noi sau pe cealalta parte a Pamantului.
Concluzia?
Gandurile si sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifica in mod direct materia din care este structurata lumea.
Atunci cand traim anumite stari, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar si stari negative, ca de exemplu manie ura, suparare, gelozie, noi influentam direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificari se propaga in trupul nostru, cat si in afara noastra pe distante extraordinar de mari, datorita campului cuantic, influentand tot ceea ce exista in aceasta lume.

sursa: viataverdeviu.ro

Ce ar trebui să învețe copiii la școală

sweet little school girl holding help sign in stress with books and homework

Școlile publice de stat au un singur scop. Să producă indivizi calificați și disciplinați, pentru a servi cauzei statului. În școlile publice nu este încurajată inițiativa, elevul nu este încurajat să fie independent, să vină cu ideile proprii, să inventeze sau să pună întrebări. Acesta este constrâns în niște canoane foarte clare, este învățat să fie disciplinat, să execute cât mai corect sarcinile impuse, să răspundă la întrebări cu răspunsurile așteptate. Pe vremuri, copiii erau încurajați printr-un sistem ierarhic să urce pe o scară fictivă de valori. Acum meritele sunt premiate financiar. Sistemul e conceput să aibă nevoie de o armată de roboței, ce pot să se miște în parametri impuși. Roboțeii sunt programați în așa fel încât să fie mulțumiți cu o hrană sărăcăcioasă de bază și niște distracții ieftine.  Treaba elitei e să păstreze roboțeii disciplinați, că altfel se răzvrătesc pe străzi și e deranj. Metodele de control sunt acum diferite față de epoca antică sau medievală, dar principiul e același.

Chiar dacă unii dintre noi realizează situația în ansamblu, ne-ar fi greu să facem un pas atât de radical, încât să ne retragem copilul din școală. Ne temem că asta l-ar putea handicapa pe viață. Ar putea fi pus în imposibilitatea de a se integra în sistem, de a avea o slujbă normală, bună și bine plătită. Dacă asta ne dorim, copilul nostru să fie un robot încadrat disciplinat în rotițele mașinăriei statului, atunci trebuie să-l lăsăm în școală. Nu ar trebui să ne amăgim. Mașinăria statului este construită și întreținută pentru a servi o elită. Elita studiază altceva în școli. De aceea, reprezentații elitei par ciudați, tăntălăi și sofisticați, atunci când sunt priviți de jos în sus.

John Taylor Gatto este un fost cadru didactic din New York, ales profesorul anului trei ani la rând 1989, 1990 și 1991. Gatto a dezvălui adevărurile din sistemul modern de educație, rădăcinile și scopurile acestuia. Nu a mai acceptat să facă parte din sistemul public de educație, a renunțat la profesorat și a scris câteva cărți: Dumbing Us Down: The Hidden Curriculum of Compulsory Schooling, 10th Anniversary Edition; The Underground History of American Education: A School Teacher’s Intimate Investigation Into the Problem of Modern Schooling. A făcut un studiu despre materiile studiate în școlile elitei. Voi prezenta toate cele 14 puncte ale studiului.

  1. Teoria naturii umane – istorie, filosofie, teologie, literatură și drept. Aceste surse ne oferă informații despre oameni, cum au fost, cum sunt și probabil cum vor fi.
  2. Scris și oratorie – aceste abilități se pot cultiva prin practică. Copilul trebuie să fie încurajat să-și exprime în fiecare zi gândurile în scris. Poate scrie despre orice, nu e necesar să fie un jurnal personal. Oratoria se poate îmbunătăți prin adresarea frecventă către necunoscuți. Astfel, copilul va trece peste tracul de a vorbi unei audiențe. Este inutil să avem o multitudine de informații, dar să nu le putem exprima către ceilalți.
  3. Cunoștințe despre cum funcționează instituțiile statului (judecătorie, corporații, armată, educație) – în școlile elitiste e pus un mare accent pe înțelegerea separației puterilor în stat, modul de funcționare și scopul diverselor instituții, felul în care aceste instituții interacționează între ele.
  4. Maniere și politețe – e suficient să ieși pe stradă, pentru a te cufunda într-o mlaștină bădărană. Interacțiunea cu celelalte persoane arată lipsa celor mai elementare reguli de politețe la nivelul populației. Politețea, manierele și civilizația sunt baza oricărui tip de relații, a alianțelor și a deschiderii ușilor închise.
  5. Muncă independentă – în școlile publice, profesorul trebuie să umple 80-90% din timpul elevilor. În școlile private, acest procent e inversat. Copiii sunt așteptați să facă aproape toată treaba și să poată colabora cu ceilalți elevi pentru asta.
  6. Sport – Mișcările fizice energice nu sunt facultative, acestea oferă un anumit tip de grație practicantului. De aici vin puterea, prestanța și capacitatea de a nu ceda ușor în fața durerii fizice.
  7. Teoria accesului la orice persoană sau locație – Copilul trebuie învățat că poate întâlni orice persoană publică și poate intra în orice loc, dacă s-a informat despre procesul de accesare. Copilul poate primi teme, de exemplu: aranjarea unei întâlniri private cu un senator local, pentru a-i adresa o întrebare.
  8. Responsabilitate, o parte esențială a oricărei curicule – foarte mulți doresc să fie lideri, dar nu au responsabilitatea necesară. Copilul trebuie educat să fie responsabil pentru actele sale și să facă de fiecare dată mai mult decât i s-a cerut sau ar fi trebuit.
  9. Un cod personal de standarde în producție, comportament și morală;
  10. Artele frumoase – o familiarizare a copilului cu artele este necesară deoarece, pe lângă religie, artele sunt modalitatea oamenilor de a înțelege latura spirituală, holistică a naturii noastre.
  11. Desenputerea de a observa și a nota ceea ce s-a observat. Creierul nostru nu e stimulat de notițe liniare, alcătuite din litere, cuvinte și fraze. Răspunde cel mai bine la notițe viu colorate, cu imagini, cu legături între imagini. Un copil bun desenator va lua notițe cu o acuratețe mai mare. Va avea apoi posibilitatea să-și amintească ușor ideile prezentate. Elitele engleze spuneau că dacă nu ești capabil să desenezi ce vezi, înseamnă că nu ai văzut nimic de fapt.
  12. Abilitatea de a înfrunta orice fel de provocare – pentru a provoca un copil, trebuie să-l cunoști foarte bine, să știi ce rețineri are, ce slăbiciuni, dacă găsește anumite treburi ca fiind dificile. Această „materie” e foarte benefică pentru relația părinte copil.
  13. Obiceiul de a fi rezervat în a trage concluzii – consultarea mai multor surse înainte de a formula o opinie.
  14. O continuă punere în discuție a propriilor idei – copilul trebuie să înțeleagă că după ce și-a formulat propriile judecăți, idei și concepte, trebuie să le testeze constant valabilitatea în timp.

Iată câteva abordări aproape total neglijate de școlile obișnuite. Populația nu are nevoie de aceste cunoștințe. Dacă le-ar avea, ar fi greu de condus. Aproape toți cei care au ajuns de jos în rândul elitelor prin mișcări antreprenoriale dibace, au părăsit școala la un moment dat, sau au avut rezultate mediocre în școală: (Bill Gates, Thomas Edison, Richard Branson, Michael Dell, Steve Jobs, Henry Ford, Walt Disney, Andrew Carnegie).

Acest articol nu este doar pentru părinți. Nu doar copiii trebuie să studieze materiile de mai sus, ci și adulții care nu le-au studiat până acum.  Mulți dintre noi am rămas niște copii iresponsabili și nepoliticoși, indiferent cât de experți suntem în meseria noastră. Poate de aceea am rămas simpli executanți, simple rotițe, cu o libertate de mișcare redusă. Situația aceasta nu este nocivă doar pentru individ, din ea rezultând nemulțumirea cronică. Este nocivă pentru noi ca specie.

sursa: cyfer.ro

Nisargadatta Maharaj a continuat după întrebarea vizitatorului:

Î: Pot să evit această bătălie prelungită cu mintea mea?
M: Da, poţi. Trebuie doar să-ţi trăieşti viaţa aşa cum vine, dar cu agerime, cu vigilenţă, lăsând ca totul să se întâmple aşa cum se întâmplă, făcând lucrurile naturale pe calea naturală, suferind, înveselindu-te aşa cum aduce viaţa. Şi asta e o cale.
Î: Ei bine, atunci eu pot tot atât de bine să mă căsătoresc, să am copii, să pornesc o afacere… să fiu fericit.
M: Sigur. Tu poţi să fii fericit sau să nu fii, fă cum îţi place.
Î: Totuşi eu doresc fericirea.
M: Fericirea adevărată nu poate fi găsită în lucrurile care se schimbă şi trec odată cu timpul. Plăcerea şi durerea alternează în mod inexorabil. Fericirea provine din Sine şi poate fi găsită numai în Sine. Găseşte-ţi Sinele tău real (swarupa) şi toate celelalte vor veni odată cu asta.
Î: Dacă Sinele meu real este pace şi iubire, de ce sunt atât de neliniştit?
M: Nu fiinţa ta reală este neliniştită, ci reflectarea ei în minte apare astfel pentru că mintea este neliniştită. Este întocmai ca reflectarea lunii în apa agitată de vânt. Vântul dorinţei agită mintea, iar „eul”, care nu-i decât o reflectare a Sinelui în minte, apare schimbător. Dar aceste idei de mişcare, de nelinişte, de plăcere şi de durere sunt toate în minte. Sinele stă dincolo de minte, total conştient, dar fără grijă.
Î: Cum să ajung la el?
M: Tu eşti Sinele, aici şi acum. Lasă-ţi mintea în pace, rămâi pe deplin conştient şi liniştit şi vei realiza că a rămâne vigilent, dar detaşat, privind evenimentele cum vin şi se duc, este un aspect al naturii tale reale.

Nisargadatta_Maharaj

Clic pe rotita si alege subtitrarea.

Putine orase ale lumii antice au reusit sa fascineze si sa inflacareze imaginatia oamenilor de-a lungul timpului asa cum a facut-o Petra, “orasul trandafiriu” din inima Iordaniei. Ca o dovada a celebritatii de care se bucura, la 7 iulie 2007, orasul antic a fost declarat una dintre “cele 7 noi minuni ale lumii”.

Origini pierdute
Pana in prezent, nici o metoda de a data originea orasului nu a fost gasita. Descoperirile arheologice au dezvaluit faptul ca zona a fost locuita permanent inca din 1200 i.H de catre edomiti, populatie semitica nomada din sudul Israelului care va infiinta aici regatul Edom (rosu), denumit astfel dupa culoarea stancilor din regiune.

Istoricii presupun ca primii locuitori ai zonei au aparut chiar cu mai multe mii de ani inaintea edomitilor. Acestia s-ar fi numit horiti, dupa termenul egiptean “khar”, care insemna “locuitori ai pesterilor” si care definea populatia din zona Iordaniei de astazi.De altfel, nici numele original al orasului nu este cunoscut. Acesta este denumit astfel in unele pasaje din Bibile si in scrierile lui Pliniu cel Batran, cel mai probabil dupa denumirea greaca “petra” care insemna simplu “piatra”.
O alta sursa, cea a istoricului roman de origine iudaica, Titus Flavius Josephus, il numeste Rekem sau Rekem-Geya, denumire sub care orasul este intalnit si in manuscrisele de la Marea Moarta.

De asemenea, informatiile biblice pomenesc despre un oras numit Sela, termen semitic insemnand tot “piatra”. Descrierea se apropie foarte mult de cea a Petrei, fapt care i-a determinat pe unii cercetatori sa creada ca aceasta era denumirea originala orasului.

Istoria cunoscuta a orasului Petra incepe in 312 i.H. atunci cand nabateenii, trib misterios din nordul Arabiei, ii indeparteaza pe edomiti si isi stabilesc aici capitala.

Enigmaticul trib al nabateenilor

Originile nabateenilor raman obscure. Singura mentiune despre acestia se afla in scrierile lui Titus Flavius Josephus cel care vorbeste despre Nabatene (tinut al nabateenilor), teritoriu antic, identificat in zona dintre Siria si Irak de astazi.De altfel, in ciuda numeroaselor inscriptii nabateene care dovedesc o cultura avansata, nicio forma a literaturii acestora nu a fost inca descoperita.

Tribul devine cunoscut odata cu invadarea tinutului stapanit de catre edomiti in 312 i.H., perioada care marcheaza inceputul regatului Nabatean. Nabateenii vor ocupa Petra si vor aduce orasul aproape de forma lui actuala.Sub conducerea acestora, Petra va deveni centrul comertului cu mirodenii din toata peninsula arabica, atragand privirea marilor puteri ale vremii.
Desi sunt cuceriti in 64-63 i.H. de catre generalul roman Pompei, nabateenii continua sa isi pastreze independenta. Aceasta va dura pana in anul 106 d.H., atunci cand, sub imparatul Traian, regatul devine parte integranta a Imperiului Roman sub denumirea de Arabia Petraea. Incepand cu aceasta perioada, orice urma a vechilor nabateeni dispare din istorie.

Orasul trandafiriu

Considerat multa vreme doar un oras “pierdut” al antichitatii, Petra este redescoperit in 1812 de catre exploratorul elveţian, Johann Ludwig Burckhardt. Cu toate acestea, primele observatii stiintifice asupra orasului se fac de abia in 1878-1879, atunci cand R.E. Brunnow and Alfred von Domaszewski vor face primele schite, fotografii si analize arhitecturale.

In fapt, Petra a fost o destinatie necunoscuta numai europenilor, orasul fiind un adevarat loc de pelerinaj pentru capetele incoronate arabe in timpul Evului Mediu.

Sapat in stanca rosie a desertului iordanian, Petra a fascinat si continua sa o faca atat prin splendoarea constructiilor inconjurate de o aura mistica, cat, mai ales, prin legendele si controversele tesute in jurul sau.
Orasul a fost asociat multa vreme cu imaginea biblica a lui Moise. De fapt, ultimii sai locuitori, cavalerii templieri, il vor numi “Château de la Valée de Moyse” in timp ce valea adiacenta va primi numele de “Wadi Musa”( Valea lui Mosie). Conform traditiei arabe si a celei crestine, Petra este locul in care Moise a facut apa sa tasneasca din stanca si, tot aici, s-ar afla mormantul lui Miriam, sora acestuia.

Dar ceea ce a reusit sa inflacareze imaginatia multor aventurieri si oameni de stiinta deopotriva este legenda tesuta in jurul faraonului plecat in urmarirea lui Moise. Conform miturilor, acesta ar fi oprit in Petra pentru a ascunde o mare comoara. In fapt, primul monument care se infatiseaza privirii vizitatorilor la intrarea in oras este un edificiu impunator de peste 40 de metri inaltime, care poarta denumirea de Khaznat al-Faroun ( Trezoreria faraonului).

De aici si pana la o veritabila vanatoare de comori pe parcursul intregului Ev Mediu nu a mai fost decat un pas. Chiar si astazi mai sunt vizibile urmele gloantelor trase de beduini in urnele care decoreaza monumentul, in speranta ca aurul va incepe sa curga din acestea.
Ultimele descoperiri releva insa faptul ca edificiul este, in realitate, un mormant regal, poate chiar al regelui Aretas IV, una dintre figurile marcante ale istoriei nabateenilor.

Probabil cea mai remarcabila realizare a nabateenilor a fost procedeul prin care acestia au reusit sa colecteze si sa gestioneze apa creind o veritabila oaza in mijlocul desertului. Inca mai sunt vizibile sculpturile uriase care impodobesc Siq-ul ( drumul taiat in peretele muntelui pana la oras), care reprezentau caravane transportand apa.

De altfel, apa era un element vital al comunitatii. Descoperirile arheologice au scos la iveala un intreg complex de diguri si cisterne in care apa era stocata, fapt ce le permitea locuitorilor sa prospere chiar si in anii secetosi.
Nabateenii concepusera un sistem ingenios care sa pompeze apa de la peste 50 de metri adancime, sistem ramas o enigma pana astazi, in ciuda numeroaselor teorii cu privire la acesta. Cu toate acestea, se pare ca, pana si ei uitasera procedeul prin care acesta era pus in functiune, dovezile arheologice aratand ca locuitorii au parasit orasul in urma unui cutremur devastator( anul 363 d.H) care a distrus mecanismul de pompare al apei.

Si cu toate acestea, in ciuda celor aproximativ 100 de ani de excavatii, doar o mica parte a orasului a fost descoperita ( aproximativ 1%).

Desi Petra nu a dezvaluit inca nici una dintre comorile despre care atatea generatii au vorbit, desi secretele nabateenilor nu au fost deslusite, orasul ramane, in sine, o veritabila comoara a umanitatii. Faptul ca peste 2 miliarde de oameni l-au votat drept una dintre cele 7 noi minuni ale lumii, nu fac decat sa aseze batranul oras pe locul care i se cuvine in istorie.

sursa: descopera.r0

47784617O colosală rețea, formată din industria farma, medici plătiți de aceasta și un lobby agresiv exploatează temerile atavice ale oamenilor, pentru a-i convinge că sunt bolnavi și trebuie să se trateze.

Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic „Merck”, se confesa revistei „Fortune”, arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca „Merck” să devină un fel de „Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să „vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate.

Viață lungă, boli multe

Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali se trezesc bolnavi peste noapte. Într-o carte din 2005, Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în Sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.

Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.

Pe măsură ce, în țările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viață mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi bagă în panică pe cei grijulii cu sănătatea lor. Probleme minore sunt descrise ca tulburări grave, care necesită tratament imediat. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială”, iar tensiunea premenstruală devine „tulburare disforică premenstruală”. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.

Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populația lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii zece ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.

Aceeaşi maladie cu altă pălărie

Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat șocant „Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale„favorizează crearea” tulburărilor medicale:

● reevaluarea stării de sănătate;

● redefinirea unor boli cunoscute de mult și rebotezarea lor;

● crearea unor disfuncții din nimic; preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual.

Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.

Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli și stări de sănătate”. Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră inedită.

Debat "Guide des 4000 medicaments utiles, inutiles ou dangereux"

Foto: Profesorii Philippe Even și Bernard Debré

Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: capacitatea de „a crea piețe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cel mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinși” că „probleme acceptate până acum ca ușoare disconforturi” necesită „intervenția medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice:„Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor create de firme”.

Nu a durat mult și profeția s-a împlinit. În 2014, profesorul Philippe Even declara pentru France 4:

„Industria farmaceutică a creat o piață plecând de la boli care nu există. De exemplu pre-hipertensiunea arterială, pentru care sunt tratați 1 milion de francezi și despre care se știe că tratamentele nu aduc nimic”.

Prof. Even, împreună cu prof. Bernard Debré, publica în 2012 „Ghidul celor 4000 de medicamente utile, inutile sau periculoase”. Pe fondul scandalului-monstru al medicamentului de slăbit Mediator și care se estimează că a ucis circa 2000 de persoane în Franța, lucrarea celor doi s-a vândut ca pâinea caldă. Însă breasla medicală nu le-a putut ierta încălcarea Omertei: lui Even și Debré li s-a interzis să profeseze timp de un an.

Racolarea medicilor ca agenţi publicitari

Medicul generalist Des Spencer povesteşte în British Medical Journal din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria:

„Căutăm lideri de opinie (…) a căror muncă va trebui să influențeze gestionarea și terapia viitoare ale disfuncției sexuale feminine (…) prin dorință hipoactivă.”

Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pe care o asemenea campanie o aduce.

„Experții” trebuie să legitimeze „boala”

Dar, „partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimități medicale a disfuncției sexuale feminine prin dorință hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncție bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităților, dar mai ales sacrosancți experți medicali care legitimează totul. «Experții» estimează că 40% dintre femei «suferă» de această «boală». Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!”, conchide medicul din Glasgow.

Impresia de depresie

Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de șapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultații în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 și 1989. O tendință similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu față de cel al bărbaților, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate.

Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor ușoare la adulți, ele sunt prescrise masiv. Un „merit” îl au și firmele de lobby care au lansat ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de „medicalizarea” a vieții. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepție și de menopauză. De altfel, se vorbește deja și de „perimenopauză” (perioada de dinainte de instalare a menopauzei și până la instalarea acesteia), o nouă afecțiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade lungi de timp.

Farmacoterapia fricii

Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea” bolilor este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criză cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja de „farmacoterapia fricii”. Alături de „disease mongering”, negoţul cu boli.

 

„Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, Inventatorii de boli.

„Manipulând membrii influenți ai comunității medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obține astfel creșterea numărului pacienților susceptibili a fi tratați”.

Căci, conchide Winkler, „a-i face pe niște oameni perfect sănătoși să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viață reprezintă pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră”.

Epidemia de marketing

În best-seller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jörg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.

blech112_v-contentgrossFoto: Jörg Blech, autorul lucrării Inventatorii de boli

Între 1984 şi 1987, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM 4), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean- Claude St-Onge în Reversul pilulei, publicată la Montreal, Ecosociétés, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de „boli noi”:

● timiditatea este reciclată sub numele de „anxietate socială”

●naturala regurgitare la bebeluși devine „reflux esofagian patologic”

● omeneasca senescență se transformă în „insufi ciență circulatorie cerebrală”

● până și stresul de la loterie este legat de „traumatismul biletului necâștigător”

În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psycho-Therapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiți de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează așa-zisele boli nou introduse în manual.

sursa: evz.ro

 

 

brin-adnPe 18 august 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A descoperit foarte curand ca, la fel ca el, toti bolnavii de cancer pe care ii stia au trecut prin experiente extrem de stresante inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.

Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate prin creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a confruntat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit astfel ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata printr-o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un conflict-soc psiho-emotional perfect identificabil. Astfel a aparut paradigma revolutionara a Noii Medicine Germane, care nu numai ca le explica in mod demonstrabil bolnavilor de cancer cauzele reale ale bolii lor, dar le ofera si o sansa reala de vindecare, fara mutilare si otravire prin asa-zisele tratamente chirurgicale, radioterapice si chimioterapice…

Rezultatul cercetarilor lui Hamer se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a „Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale „Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice, valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul crescand ale interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine (GNM – Noua Medicina Germana). In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tubingen, sub forma unei teze post-doctorale. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala, pe motiv ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Cu toate acestea, el era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic la orice boala cunoscuta de medicina.Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele franceze si chiar incarcerat o perioada. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a „Noii Medicini Germane”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tubingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

BOLILE AU LA ORIGINE UN SOC PSIHO-EMOTIONAL CARE SE REFLECTA MAI INTAI LA NIVELUL CREIERULUI

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit” (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau, Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci el se propaga si la nivel biologic si trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale. Animalele experimenteaza aceste socuri cu consecinte biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari neasteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.

Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copiii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie ca un set clar de inele concentrice (in 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare maladiva specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce „vechiul creiera€œ (cerebelul, zona amigdaliana) corespunde unor „programaria€œ legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este „codata€œ cu teme mult mai avansate, precum cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine. Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organismul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt corelate cu stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).

GNM „Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreaza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau organele ce deriva din mezoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat dupa ce conflictul corespondent se reflecta la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).
Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni bio-fiziologici, frica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formand o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului. Analiza tomografiilor intreprinsa de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer la plamani prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul la san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul „mama-copil” sau „probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil daca isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul tainic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grijilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui partener bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict, de un soc specific care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict, exista o zona cerebrala specifica ce coordoneaza acest program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau in mezodermul noului creier. In momentul producerii conflictului-soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortextul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul „copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la sana€œ. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze sanul. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului-soc nu exista practic niciun simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI
Dr. Hamer a descoperit, de asemenea, ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricarei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat conflictul persista), intregul organism se orienteaza spre a face fata conflictului. In timp ce la nivel fizic au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta, de asemenea, cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburarile somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intensitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nicio indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in niciun caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In Noua Medicina Germana, distinctia dintre cancerul malign si cel benign nu are nicio valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita fixata in mod complet arbitrar.

Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, aceasta se petrece de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori, este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau al unei prognoze negative, de genul „Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant, proces pe care „tratamentele” conventionale pentru cancer nu fac decat sa il accelereze.

Daca pacientul nu a facut niciun tratament de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie), NGM are o rata de succes de 95 pana la 98%. Este o ironie a sortii ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati. Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale fara a avea licenta medicala (ridicata abuziv), pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului ca, dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, prin chimioterapie si radioterapie (iradiere), cifra aceasta este dezastruos de mica, adica doar 3-5% dintre pacienti mai raman in viata dupa 5 ani. Conform declaratiilor epidemiologului si biostasticianului Dr. Ulrich Abel (Germania): „Rata de succes a majoritatii chimioterapiilor este jalnicaa€¦ nu exista nicio dovada stiintifica referitoare la capacitatea tratamentului prin chimioterapie de a mari in mod apreciabil durata de viata a pacientilor care sufera chiar de cele mai comune forme de cancer organic. Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta o totala desertaciune stiintifica.a€œ (Revista stiintifica „The Lanceta€œ, 1991).

FIINTA UMANA SE VINDECA SINGURA
Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in regimul de reparare si refacere, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale in perioada de vindecare. A doua faza este denumita „faza calda” si in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.

Odata cu rezolvarea conflictului, se produce o transformare la nivelul organelor: proliferarea celulara (vechiul creier este legat de controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul noueste legat de controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii (vezi mai jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In NGM, distingem, la fel, doua tipuri de tumori.

Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si prin care sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului-soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile de ficat, tumorile uterului, tumorile de prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, la sfarsitul procesului de vindecare.
Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact la sanul stang nu este o coincidenta.

IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE BIOLOGICE
Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul sau cu partea stanga a organismului, si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre emisferele cerebrale si partile organismului, in sensul ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a trupului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme. Palma pe care o tinem deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer la sanul drept, un chist ovarian la ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral) ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie, de asemenea, luat in calcul, pentru o evaluare precisa.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR
Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, el a descoperit ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva. (A Patra Lege Biologica). Bacteriile tuberculozei, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile la san, melanoamele si mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra corespunzator. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina, ele pot fi totusi diagnosticate ca si cancer si noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare a tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, membrana nazala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente, naturale, de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul timp, existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc chiar si in absenta virusilor specifici tesuturilor respective. Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze a fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma, organismul nostru este cel care „angajeazaa€œ microbii, pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi, bineinteles, transmisi, dar ei raman inofensivi pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.

TEORIA METASTAZELOR, O SIMPLA FICTIUNE ACADEMICA
Bazandu-se pe GNM, „Sistemul Ontogenetic al tumorilor”, teoria vast raspandita a metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase in mod special nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura lor histologica si nici nu pot trece de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mezoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a conflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul conform caruia cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creeaza, de fapt, un gol (descompunere celulara! – reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie, de asemenea, sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase ? De ce nu sunt atunci gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer ?
Acum doi ani, pe 19 august 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol intitulat Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san, continand declaratii revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si pana acum, nicio tehnologie existenta nu a reusit sa izoleze in mod cert nici macar o singura celula tumorala, dintre milioanele de globule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat, fara nicio noima, de moarte milioane de pacienti bolnavi de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase, care se transforma, in mod mirobolant, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea unui nou conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de comunicarea diagnosticului. Asa cum am mentionat mai devreme, comunicarea unui diagnostic neasteptat de cancer, sau informarea cuiva ca are metastaze poate declansa o spaima de tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organismului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave, care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire in confruntarea cu toxicul si ucigasul tratament chimioterapic.
Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt din punct de vedere psiho-emotional legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel zis, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, mai ales una care se presupune ca se raspandeste ca un incendiu in organism, este echivalent pentru bolnav cu a accepta ca: acum este complet inutil si, pe langa faptul ca se simte inutil, oasele incep sa se decalcefieze (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se fractureaza un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, asigurandu-ne in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.

NATURA TUMORILOR CEREBRALE
Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale impreuna cu psihicul si organul aferent intra in faza de vindecare. La repararea oricarei rani, se dezvolta un edem (fluid in exces), pentru a oferi protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie, modificarile sunt foarte usor de observat: inelele concentrice vizibile anterior se estompeaza dupa aparitia edemului si apar acum neclare. Atunci cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, prin intermediul creierului este declansat un scurt si puternic impuls care expulzeaza edemul. In terminologia NGM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica (CE). In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intensitatea si durata acestei crize pre-programate este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata.
Dupa ce edemul cerebral a eliminat, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, vestea aparitiei acesteia avand in contextul medicinei conventionale consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala care apare paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica care se afla simultan in faza de reparare). Astfel ca metastazele cerebrale nu exista, de fapt, nici ele.

TERAPIA NOII MEDICINE GERMANE (pe scurt)
Primul pas in terapia GNM este sa gasesti o intelegere a naturii biologice a simptomului, de exemplu: corelatia dintre un anumit tip de cancer si cauzele sale psihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt, de asemenea, vitale pentru a determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului sau deja a inceput sa se vindece. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata spre identificarea cauzei socului initial DHS si spre dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur, care ne permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al NGM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata medicina preventiva necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii, si aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui. Hamer furnizeaza in detaliu.
Intelegand cele „Cinci Legi Biologice” ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce apar adeseori odata cu instalarea anumitor simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate efectiv salva vieti.

SINTEZA PRINCIPIILOR NOII MEDICINI GERMANE
Noua Medicina Germana este un set de descoperiri si principii care pune la baza aparitiei si evolutiei bolilor:
• principiile universale biologice;
• interactiunea dintre cele 3 niveluri ale fiintei umane: psihic, creier si organe.
Noua Medicina Germana priveste corpul ca un intreg, in care psihicul este integratorul tuturor functiilor comportamentului si a tuturor ariilor de conflict, iar creierul este calculatorul principal al tuturor functiilor comportamentale, ariilor de conflict si organelor corespunzatoare acestora.
Noua Medicina Germana este o stiinta a naturii, bazata pe 5 legi biologice care sunt aplicabile fiecarei boli ale oamenilor sau mamiferelor.
In Noua Medicina Germana, boala nu este o eroare a naturii ci ea are o anume semnificatie biologica. Boala evolueaza pe baza unor programe ale naturii proiectate cu scopul de a-l ajuta pe individ sa coopereze cu evenimentele aparute in viata lui sau sa il elimine pe baza mecanismelor de selectie necesare evolutiei grupului din care individul face parte
Dr. Hamer a constatat faptul ca moartea sotiei sale si propriul lui cancer pot fi corelate cu impuscarea si apoi decesul fiului lor Dirk. Ca medic, cercetator si sef al clinicii de oncologie din munhen, dr. Hamer a ajuns la urmatoarea concluzie: Un eveniment fizic poate crea un soc conflictual biologic care se va manifesta in transformari vizibile ale creierului, si poate conduce la schimbari masurabile ale parametrilor sistemului nervos care la randul lor pot produce cresterea unor tumori canceroase, ulceratii, necroze si perturbari functionale in organe specifice fiecarui tip de conflict biologic.
Dupa 20 de ani de cercetare si terapie a peste 31.000 de pacienti, dr. Hamer a stabilit ca un conflict-soc biologic genereaza o faza de imbolnavire: rece, canceroasa sau necrotica, iar daca conflictul este rezolvat, se trece la o faza de vindecare: calda prin care procesele canceroase sau necrotice sint inversate pentru a se autorepara tesuturile afectate in faza de imbolnavire si a restabili starea de sanatate optima.

CELE 5 LEGI ALE NOII MEDICINI GERMANE DESCOPERITE SI FORMULATE DE DR. HAMER:

1. PRIMA LEGE BIOLOGICA: regula de fier a cancerului:
A. Fiecare cancer sau afectiune echivalenta cancerului are drept cauza: sindromul Dirk Hamer (DHS) generat de un soc foarte grav, acut, dramatic si izolat. Trairea acestui confict-soc are loc simultan la 3 niveluri (psihic, creier si organ);
B. Tipul conflictului care a provocat DHS determina localizarea HH (cercuri concentrice vizibile pe tomografia computerizata) in creier si a locului corespunzator intr-un anumit organ in care va apare cancerul sau o afectiune echivalenta cancerului;
C. Continuarea conflictului la nivel psihologic determina evolutia hh in creier si a cancerului sau a afectiunii echivalente cancerului in organul corespunzator locului aparitiei HH

2. A 2-A LEGE BIOLOGICA: fiecare afectiune generata de un conflict-soc are o evolutie in 2 faze:
A. Faza de conflict activ (de imbolnavire) in care sistemul nervos autonom simpatic este activat, socul continua cu preocupare continua fata de evenimentul declansator si produce o stare de tensiune si neliniste insotita de pierdere in greutate, apar dificultati la adormire si tulburari ale somnului. Noptile devin lungi, extremitatile sint reci si leziunile sau tumorile aparute continua sa se dezvolte;
B. Faza conflict rezolvat (de autovindecare) in care sistemul nervos autonom parasimpatic si sistemul vagal sunt activate insotite o stare de epuizare si somnolenta si derma + extremitati calde. In aceasta faza procesele aparute pe timpul fazei de imbolnavire sunt reversate: tumorile sunt remise sau capsulate, iar leziunile de tip necroza sau ulcer sunt inlaturate prin regenerarea naturala a tesuturilor afectate de acestea. La sfarsitul acestei faze de autovindecare, tesuturile si organele afectate sunt refacute complet si deseori devin mult mai rezistente decat au fost inainte de aparitia conflictului-soc, iar persoana are o stare generala mai buna si devine mai inteleapta decat inainte de a se fi imbolnavit.

3. A 3-A LEGE BIOLOGICA: Sistemul Ontogenetic al Tumorilor si bolilor echivalente cancerului:
A. Un anumit tip de conflict afecteaza un anumit nivel embrional, care la randul lui genereaza hh (inele concentrice) intr-o anumita zona a creierului, afectand un anumit organ ce corespunde nivelului embrional cu o formatiune histologica specifica acelui nivel;
B. Conflictele care genereaza hh in zona creierului arhaic (creierul ancestral generat din endoderm si cerebelul generat din mesoderm) prezinta o multiplicare a celulelor in faza de imbolnavire (ca conflict activ) si de distrugere (de catre fungi si micobacterii) sau incapsulare a tumorii in faza de vindecare (pcl post conflict), pe cand conflictele care genereaza HH in zona creierului nou (cortex) determina o scadere a numarului de celule (necroze, ulcere) sau diminuare a functiilor pana la disfunctie completa (numite si boli cancer echivalente) in faza de imbolnavire ca (conflict activ), urmate de multiplicarea celulelor, reconstructia organului (de catre bacterii si virusuri) afectat si restabilirea functionarii normale a acestuia in faza de vindecare (pcl post conflict);
C. Bolile cu cele 2 faze (imbolnavire si vindecare) sunt functii biologice deosebite care ne permit sa depasim si sa ne redresam functional dupa ce am fost confruntati cu probleme biologice neobisnuite sau neasteptate generate de obicei de conflicte psihologice.

4. A 4-A LEGE BIOLOGICA: in faza de autovindecare (pcl post conflict) exista o corespondenta dintre grupurile de organe apartinand uni anumit nivel embrionar si grupurile de microbi apartinand acelui nivel. Microbii nu sunt cei ce provoaca o anumita simptomatologie, ci dimpotriva, ei sunt cei ce participa la autovindecare. Ei sunt comandati de catre creier: la comanda creierului, microbii patogeni devin, prin dezactivare, microbi apatogeni si se retrag intr-o anumita parte a organismului, iar in faza de autovindecare (pcl post conflict)vor fi chemati si reactivati pentru a repara organul afectat.

5. A 5-A LEGE BIOLOGICA. Chintesenta: semnificatia biologica a fiecaruia din programele biologice speciale ale naturii (bolile cu cele 2 faze: imbolnavire – conflict activ si autovindecare – post conflict). Spaniolii au numit noua medicina germana: la medicina sagrada ( medicina sacra) . Conform acestei legi boala nu este o eroare fara rost a naturii sau biologiei, ci un program special creat de natura, de-a lungul a milioane de ani de evolutie, pentru a permite organismelor sa depaseasca functionarea standard (de zi cu zi) si sa poata face fata unor situatii de urgenta exceptionale sau neobisnuite. Un exemplu: cancerul osos este faza de vindecare a necrozei osoase care insoteste conflictul de auto-subevaluare. In faza de imbolnavire( pe timpul conflictului de auto sub evaluare) are loc un proces biologic de osteoliza (diminuarea celulelor osoase). Cand conflictul de auto-subevaluare este rezolvat in mintea pacientului, organismul trece in faza de autovindecare (post conflict): apare o anemie care previne distrugerea oaselor slabite pe timpul conflictului, incepe recalcifirea (diagnosticata eronat ca fiind cancer osos), continua anemia, apar durerile osoase si se instaleaza o stare leucemica (toate acestea avand ca scop imobilizarea corpului pana la vindecare completa). Toate acestea dispar pe cale naturala cand structura osoasa este complet refacuta, iar rezistenta osului va fi mai mare decat inainte de a fi inceput faza de imbolnavire. Prin acest dublu mecanism imbolnavire – autovindecare, natura imbunatatit sansa de supravetuire a celui care si-a rezolvat conflictul de auto sub evaluare. Daca persoana nu isi rezolva conflictul de auto-subevaluare, va fi eliminata din grup.

TERAPIILE VIITOARE SPECIFICE NOII MEDICINI GERMANE:
1. Pacientul va deveni seful absolut al tratamentului si procedurilor de autovindecare a bolii sale, el nu va mai fi tratat, ci se va trata singur, iar relatia dintre pacient si medic va fi complet regandita si redefinita;
2. Se vor folosi mult mai putine medicamente;
3. Se vor baza pe intelegerea de catre pacient a cauzei care a provocat conflictul si implicit boala;
4. Pacientul impreuna cu medicul vor gasi impreuna cea mai buna rezolvare a conflictului generator al bolii si vor stabili cea mai buna strategie de evitare a acestui conflict pe viitor de catre pacient;

RELATIA DINTRE STRES SI BOALA
Concluzii prezentate de dr. Hamer in interviul: http://www.newmedicine.ca/interview.htm
In viata, fiecare dintre noi putem avea ocazia sa ne confruntam cu 2 tipuri de conflicte sau evenimente:
– normale: evenimentele sau conflictele zilnice care nu ne surprind, deoarece avem capacitatea de a le anticipa si de a le depasi;
– biologice (conflict – soc): evenimente sau conflicte aparute pe neasteptate (nu au putut fi anticipate), care ne dau sentimentul de neputinta si ne aduc in imposibilitatea de a reactiona ne vor induce o stare de soc insotita de panica. Aparitia unui astfel de eveniment genereaza Sindromul Dirk Hamer (DHS) care la randul lui induce si dezvolta cancerul sau alte boli cancer – echivalente specifice fazei de imbolnavire (ca conflict active) pana cand conflictul va fi rezolvat. Dupa rezolvarea conflictului va apare faza de autovindecare (pcl post conflict) a carui durata va depinde de masa conflictului (durata si intensitatea conflictului) pe timpul careia toate modificarile functionale si morfologice aparute in faza de imbolnavire vor fi reversate, iar persoana va revenii la o stare mai buna decat inaintea conflictului.

De exemplu: o mama, cu copilul de mana, sta de vorba la marginea soselei cu o vecina. Copilul se desprinde de mana mamei (fara ca ea sa observe) si trece in fuga soseaua, fiind accidentat de o masina. Mama a fost surprinsa de acest eveniment neasteptat si pe toata perioada cat copilul este la spital mainile sunt reci, nu poate dormi si nici manca, traieste o continua stare de stres si observa dezvoltarea unui nodul malign in sanul stang (faza de imbolnavire ca conflict activa). Dupa ce copilul este externat si medicul ii spune a€œnoi suntem norocosi deoarece copilul este bine din nou, mainile mamei se vor incalzi, va dormi bine, apetitul va reveni la normal si in urmatoarea perioada nodulul malign se va resorbi pe cale naturala (faza de autovindecare pcl post conflict).

• O persoana sanatoasa, bine hranita si odihnita va avea de infruntat mult mai putine conflicte biologice si le va face fata mult mai usor;
• Persoanele cu o situatie materiala buna au un risc de a se imbolnavi (de cancer sau de alte boli cancer echivalente) de 10 ori mai mic decat persoanele sarace (care nu isi pot rezolva cele mai multe conflicte din lipsa banilor);
• Cel mai important factor in faza de autovindecare este ca pacientul sa inteleaga ce se intampla cu el, deoarece numai atunci el va putea sa adopte o atitudine constructiva si relaxata fata de procesele de autovindecare;
• Daca pe timpul fazei de imbolnavire sau pe timpul fazei de autovindecare, pacientului ii este teama de cancer, aceasta teama va induce un nou conflict biologic care pe timpul unei noi faze de imbolnavire va genera cancer pulmonar, iar daca va apare la acelasi bolnav si teama de moarte aceasta va induce un alt conflict biologic care in faza de imbolnavire va genera un proces de decalcefiere a intregului sistem osos. Conflictul biologic nu este determinat direct de eveniment (de ce se petrece) ci de modul in care persoana resimte sau traieste la nivel psihic evenimentul declansator (de stresul interpretat). Functie de aceasta dimensiune interioara a evenimentului poate apare sau nu un conflict biologic, iar intensitatea si localizarea efectelor acestuia vor depinde de intensitatea si tipul trairii interioare. Exemplu: o sotie isi surprinde sotul in pat cu cea mai buna prietena, dar functie de modul in care sotia interpreteaza acest eveniment vor apare urmatoarele efecte:
• daca sotia isi iubeste sotul, ea va suferi un conflict de tip frustrare sexuala care in faza de imbolnavire ii va provoca un carcinom la uter;
• daca sotia nu isi iubeste sotul si abia asteapta un motiv de divort, ea va trai un conflict – soc biologic de tip conflict cu partenerul care pe timpul fazei de imbolnavire se va genera un nodul malign la sanul drept (suparari externe);
• daca sotul este surprins in pat cu o prostituata, sotia va avea un conflict – soc de tip teama – revolta, care pe timpul fazei de imbolnavire se va manifesta prin hipoglicemie;
• daca sotul e surprins in pat cu o persoana cu 20 de ani mai tanara decat sotia, aceasta (indiferent daca isi iubeste sau nu sotul) va trai un conflict de subevaluare sexuala (spunand in gandul ei: eu nu pot sa o concurez pe ea si nu mai pot acum sa ii ofer ce ii ofera ea), care pe timpul fazei de imbolnavire va suferi de o decalcefiere (osteoliza) a pelvisului. Faza de imbolnavire (conflict activ ) inceteaza numai cand conflictul – soc este rezolvat. Imediat se va instala faza de autovindecare (pcl post conflict).

In lumea animalelor avem multe exemple de acest fel:
• un animal deposedat de teritoriu va supravetui numai daca isi recapata teritoriul sau obtine alt teritoriu;
• o femela careia i-a fost ucis puiul va intra in calduri si va putea avea astfel un alt pui, iar orice forma de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturala pe timpul sarcinii;

Si la noi oamenii, pentru a trece din faza de imbolnavire in faza de autovindecare trebuie sa rezolvam conflictul initial la nivel psihic:
• Mama care s-a imbolnavit in urma accidentarii copilului se va face bine numai dupa ce copilul se va insanatosi;
• Un barbat care a fost parasit de sotie va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce se va impaca cu aceasta sau isi va gasi o noua sotie;
• Cel care si-a pierdut locul de munca va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce isi va gasi un alt loc de munca;
• O persoana care a iesit la pensie va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce se va inscrie la un club sau sa isi va gasi o noua pasiune sau o noua ocupatie.
• La femeile insarcinate, orice forma de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturala incepand cu a 3-a luna de sarcina, deoarece sarcina sau mai bine zis Viata are prioritate absoluta.

sursa: suntsanatos.ro